#26 Sub mal

de V. Umbreanu

De câţiva ani, mă atrage o zonă a Mureşului, deşi, de câte ori am pescuit în ea, am avut slabe rezultate.

Spre deosebire de mine, ceilalţi pescari o laudă, pentru mrenele şi somnii prinşi.

Acolo, în curba râului, cei câţiva kilometri de apă adâncă şi lină, mai în sus de baraj, mai mult mă înfioară.

Ţărmul înalt, cu puţine locuri să poţi coborî la apă.

Sălciile, cu rădăcinile până în adânc.

Liniştea, brusc sfărâmată de tunetele termocentralei, care nu durează mult, dar te sperie, ca şi pe peştii care sar din apă.

Supapa de evacuare a aburilor?

Şi totuşi, din când în când, mă hotărăsc să o vizitez.

Ca şi acum.

Coborât din tren în gara Cuci, traversez şoseaua lângă barieră şi pornesc spre luntre, pe cărarea navetiştilor din Dateş.

În stânga, grădinile de la marginea comunei.

În dreapta, păşunea, până la termocentrală.

Mai departe, până la barcă, parcelele cu porumb.

Cu pasul vioi, ajung lângă Mureş şi îi privesc apele.

Cam tulburi şi crescute puţin.

Ploile din Carpaţii Orientali.

În dimineaţa de august, răcoroasă deja, deasupra Mureşului pluteşte o perdea de ceaţă, care va dispare curând.

Ştiu, termocentrala încălzeşte prea mult râul, încât, peştii prinşi sunt alburii, decoloraţi.

Cobor la luntre, pe treptele tăiate în argilă.

Luntraşul m-a văzut şi porneşte traversarea.

Mai la vale, gâştele sunt prezente, ca deobicei.

După ce facem schimb de saluturi şi ajung dincolo, plătesc taxa de 2 lei şi urc pe mal, pregătindu-mă să traversez porţiunea cu gropi şi buruieni, până la sat.

Aici, raţe, gâşte, găini şi porci îşi fac veacul, de dimineaţă şi până seara.

Cu raniţa în spate şi cu cele două undiţe legate împreună, intru în sat, pentru a-l traversa.

Crâşma din stânga, deja animată de câţiva muşterii.

Un dulău mă ia în primire dar, după câţiva paşi, renunţă.

Poate şi din cauza beţelor, îndreptate spre el.

Când ies din sat pe drumul către Lechinţa, alţi doi câini se reped către străin, dar păstrează o distanţă rezonabilă.

Mai departe, nu mă deranjează nimeni, până ajung la râu.

Sus, pe deal, în stânga, stâna cu oile, care se pregătesc de plecare.

Ciobanul şi câinii, prezenţi, cu sonorizările specifice.

Mă despart de drumul de ţară şi mă apropii, prin iarbă, de Mureş.

Aici, ultimul repeziş, după care începe partea cu apele foarte adânci.

Mă opresc între sălciile de pe mal şi mă eliberez de bagaje.

Mersul rapid m-a încălzit.

Mă dezbrac de fâş, rămânând cu pulovărul negru.

Dau basca jos şi mă şterg de transpiraţie, punând-o la loc.

Planul făcut cu câteva zile înainte, începe să fie pus în practică.

De obicei, merg la pescuit cu o singură undiţă, cu bambusul, moştenit de la tata, cu care pescuiesc şi la plută şi la fund.

Astăzi, am adus şi lanseta, cu vârf de oţel, ca să pescuiesc în această zonă, la fund.

Dezleg sforile şi eliberez undiţele.

Primele ore o voi folosi pe cea mai scundă, la care bobina, fabricată tot de tata în uzină, are nailon gros, de 0,70.

Asta, ca asigurare.

Ce somn mi-ar putea rupe, un asemena fir?

Aranjată de acasă, o pregătesc pentru lansare.

Scot din raniţă cutia cu râme negre, încarc momeala pe cârligul mare, de la capăt.

Cele 3 râme îşi mişcă segmentele în toate părţile.

Desfăşor nailon de pe bobină, vreo 15 metri, şi arunc plumbul înainte.

Sunetul înfundat arată adâncimea apei.

Când greutatea ajunge la fund, observ cu uimire că este aprope sub mal.

Ce adâncime are râul aici?

Cu undiţa în mâini, aştept să văd ce se întâmplă.

Emoţia pune stăpânire pe mine.

În stânga, sunetele oilor, care se îndepărtează, tot mai slabe.

Soarele, ridicat, încălzeşte pământul.

Briza de râu, ca a unui ventilator tăcut.

Pe celălalt mal, câteva ţărci, se avertizează una pe cealaltă.

Timpul trece fără alte evenimente.

Mă sprijin, când pe un picior, când pe celălalt.

Trag de fir şi mişc plumbul din loc.

Este acolo, nu s-a agăţat.

Mă hotărăsc să-l ridic şi să arunc din nou.

Jos, în iarbă, nailonul face spirala obişnuită.

Râmele, în cârlig, la fel de vioaie.

Arunc din nou şi etapele se repetă.

Plumbul ajunge iarăşi sub mal.

Liniştit, aştept în continuare.

În asemenea situaţii, gândurile realizează, libere, scenarii.

Cum peştii caută hrana, momeala.

Unii, mai în larg.

Alţii, la marginea râului.

Cum urcă, mirosind, eventuala hrană.Lipitori.

Peştişori.

Coropişniţe.

Râme.

Broscuţe.

Pentru fiecare, alegere şi preferinţe.

Ce ştim noi?

Iarăşi, minutele se scurg în tăcerea din jur.S-a încălzit.

Îmi şterg fruntea umedă cu mâna stângă.Cu dreapta ţin lanseta, cu degetele pe nailonul de 0,70.

Fac calcule.

Fac calcule, fără să vreau.

Dacă îmi trage şi prind un somn mare, cum voi proceda?

Aici, am spaţiu de manevră, să las fir şi să-l recuperez.

De câteva ori.

Să obosesc peştele.

Dar apoi?

Apoi, cum voi proceda?

Aici, chiar dacă aduc peştele la mal, cum să-l scot?

Cum să-l ridic pe ţărm?

Se va zbate, se va zbate cu putere!

Voi lăsa fir şi iar îl voi recupera.

Apoi?

Cum voi ridica un somn mare?

Sigur, firul nu se va rupe, atât este de gros, de rezistent!

Am emoţii doar gândindu-mă.

Aştept.

Aştept, mişcându-mi tălpile în cizme.

Cu greutatea corpului schimbată.

De pe stângul pe dreptul.

Şi invers.

Brusc, degetele care ţin nailonul simt o schimbare!

O uşoară schimbare.

Ca o tracţiune.

Da!

Acolo jos, se petrece ceva.

Cineva a ajuns la râme şi le încearcă.

Mişcându-se, provoacă o reacţie.

Simt firul că se deplasează.

Îl văd cum se deplasează uşor, dar sigur, în amonte, în susul râului.

Degetele, fără să-l lase liber, îl urmează.

Iată, peştele trage de fir, deplasându-se în amonte!

Vizibil!

Încordat şi emoţionat, privesc desfăşurarea evenimentului!

Aşteptat.

Aşteptat, de când?

Nailonul tras mereu, cu peştele urcând pe cursul apei.

Acolo, în străfundul Mureşului!

Fără să se grăbească.

Dar şi fără să încetinească sau să se oprească.

Ce să fac?

Să-l mai las ori să trag în sus, cu putere?

Să-l înţep?

Nehotărât, mai aştept.

Aştept, privind firul urcând inexorabil.

A făcut mai mult de un metru!

Mişcarea făcută fără nici o comandă, instinctuală.

În sus!

Brusc, oţelul undiţei face mai mult de o jumătate de cerc.

Iar ca răspuns de jos, o rezistenţă uluitoare!

Cu forţa ambelor braţe nu l-am ridicat deloc!

Doar că, înţepându-l, mi-a răspuns trăgând cu putere, smulgându-mi din mâini o parte din nailon, până la scrâşnetul bobinei metalice.

Undiţa ajunge în poziţie dreaptă, către adânc, eliberând cu zgomot, metru după metru de nailon.

Speriat, fac un pas înapoi, să nu fiu tras în apă, cu undiţă cu tot!

În zbaterea ce urmează, reuşesc cu greu să opresc pierderea de fir.

Să opresc somnul, undeva, înotând către larg.

Să-l opresc atunci când o lua când către stânga, când către dreapta.

Aşa, de câteva ori.

Ce rezistent este nailonul!

Bucuros de această concluzie, ţin cu putere înnoită de undiţă.

Şi, apare soluţia!

La care nu m-am gândit până atunci.

Să blochez firul cu frâna de mână.

Da!

Privind, iată cum degetele apasă pe clapeta frânei, care ajunge pe rotiţa zimţată!

Sigur, aşa pot ţine mai bine undiţa.

Cu amândouă mâinile.

Privesc uimit, dar neajutorat, mişcările.

Spre stânga şi spre dreapta.

Mai fac înapoi câţiva paşi.

Şi ţin cu putere undiţa, unealta.

Şi ştiu că sfârşitul nu-mi va aparţine.

Că nu voi putea prinde somnul.

Şi obosit, adus la mal, n-am cum să-l ridic pe ţărmul înalt.

Frământând iarba sub picioare, încălzit de eforturile prelungite, sfârşitul a apărut tot surprinzător.

Firul liber şi undiţa fără peşte la capăt!

Ce s-a întâmplat oare?

Cum s-a eliberat somnul?

Trag de nailon cu repeziciune, să-i văd capătul.

Să văd deznodământul.

Metru cu metru, pe iarbă.

Mă apropii iarăşi de marginea ţărmului şi simt plumbul acolo.

Ridicat lângă mine, balansează.

Nailonul, fără cârlig!

Privesc uimit, fără să înţeleg, la început.

Doar, după câteva clipe de gândire, am descoperit finalizarea.

Am intuit-o, mai bine zis.

Dinţii, dinţii au fost cauza!

Peştele a înghiţit momeala până în stomac.

Trăgând cu forţa-i înzecită sau însutită, cu mişcările laterale, dinţii au ferestruit firul de 0,70, până l-au eliberat.

Lămurit pe deplin, ştiu ce voi face în continuare.

Voi activa cealaltă undiţă, de bambus, cu vârf de corn, pentru pescuitul la plută.

La clean şi la somn.

Mai bine zis, la somotei.

23 ianuarie 2016

Câmpia Turzii