Visul nr. 195

de V. Umbreanu

16 ianuarie 1977

În munţi, în locuri extraordinar de stâncoase.

Cu pereţi abrupţi, cu văi înguste.

Cu nori negri şi violeţi, pândind, parcă, pe culme.

O teamă de furtună ne-a făcut să grăbim pasul.

Parcă era o hidrocentrală şi o ocoleam.

Dar, am intrat în nişte hale ale unei uzine ciudate.

Cu oameni vagi, lucrând la ceva, ici-colo.

Traversam încăperile mari şi bănuiam norii care pregătesc ceva.

Am ieşit lângă o prăpastie şi căutam din ochi o cabană, să ne adăpostim.

Căutam o peşteră, un tavan de stâncă, pentru ceea ce se pregătea în spate.

Bănuiam, undeva, un sat.

Priveam în jos şi nu era decât stâncărie.

Note:

- Alaltăieri, discutasem cu prietenul P.Ş. despre faptul că voi mai merge la pescuit.

- Mă preocupă fluturii şi ASEARĂ, înainte de a adormi, mă închipuiam la Piatra Trascăului, în zona ca mai stâncoasă, urmărind fluturi, fără să mă gândesc la Crysophanus în mod special..