Visul nr. 176

de V. Umbreanu

27 noiembrie 1976

Eram urmărit din toate mediile.

Fugeam, pe plaja unei mări albastre, de un atac dinspre larg.

În zbor, deasupra unui deal împădurit, mă aşteptam la detunături de armă.

Înaintarea avea şi caracterul unei zvârcoliri, a unei neputinţe disperate: intram sub scoarţa copacilor, mă îngropam în frunzar şi numai ochii să rămână la pândă.

Simţeam, nedesluşit, că se apropiau urmăritorii.

Poate chiar eu, imaginându-mi-i, îi inventam, îi materializam, şi ei, existând aşa cum i-am creat, pentru a mă urmări, mă urmăreau.

Şi, spre groaza mea, vroiau să-şi facă datoria.

Care?