Visul nr. 168

de V. Umbreanu

5 mai 1972

Eram la baie, cu Alcor şi soţia, pe malul Arieşului, într-un loc necunoscut, pe partea dreaptă în sensul de curgere a apei.

Multă lume.

Malul drept era nisipos şi jos.

Soţia sta pe nisip iar eu şi Alcor ne-am deplasat, în josul apei, prin apă şi pe nisip.

Pe mal erau parcate căruţe iar caii şi mânjii mâncau la căruţe, cu spatele spre râu.

Alcor, cum se ferea de apă, deşi era mică la mal, călca chiar pe lângă picioarele cailor şi i-am atras, repede, atenţia. Dar, a trebuit să-l iau de mână şi să-l trag spre apă, pentru că nu se îndepărta de picioarele cailor.

Apoi, l-am luat pe un umăr şi i-am spus să stea liniştit, pentru ca să trec râul prin apa adâncă, repede dar îngustă (10-12 metri).

Înotând printre băieţii, care se hârjoneau şi se împuicau (scufundau), am ajuns dincolo, printre sălcii, am urcat pe ţărm, de unde priveam spre plaja plină de oameni, pe care am părăsit-o, şi plaja cu mult nisip neocupat, de pe ţărmul stâng.

Departe, se vedea Viişoara.

Ne-am găsit nisip şi ne-am aşezat.

Dar, n-am stat mult şi am pornit-o, în susul apei şi ne-am "trezit" pe drumul Viişoara - Câmpia Turzii, apoi, într-o maşină, şi, abia în faţa morii, mi-am amintit că hainele noastre au rămas pe plajă, lângă soţie.

Atunci, l-am lăsat în camion, spunându-i:

- Să te culci cum ajungi acasă, cu ajutorul lui Buni!

Eu aveam de gând să mă întorc după haine şi după soţie.

Camionul a plecat iar eu, îmbrăcat cu pijamaua vărgată, bordo, ruptă, am pornit-o înapoi, pe drum.

Dar, se făcuse aproape întuneric.

Apăruseră maşini cu farurile aprinse.

Pijamaua îmi cădea şi panica îmi dădea târcoale.

Note:

- Simt "închegarea" clişeelor din vis, din mai multe filme.

- Cu Alcor, facem planuri de a merge la mare.

- Ce e cu invazia de cai, în ultimele vise?

- Totuşi, locul de baie seamănă cu "cel de la Juc (Jucu de Mijloc), de lângă sat", unde făceau tinerii baie, prin 1952, dar fără nisipul de pe malul stâng, iar Jucul de Jos este înlocuit cu Viişoara.