Visul nr. 136

de V. Umbreanu

2 martie 1972

În bucătărie, dar mai mare, eram cu mama, cu sora mea R. (sau altă soră), alte câteva persoane şi F. beat.

Râzând de stupiditatea situaţiei juridice, îmi spunea că îl voi pierde şi pe Alcor, că, teoretic, există această posibilitate.

Râzând, o înjura pe soţia mea, pentru priza ei la instanţe.

Dar, practic, în acest recurs, să fiu liniştit, că nu-l voi pierde pe Alcor.

Trebuia să ne aşezăm la masă şi nu ştiam dacă trebuie să-l invităm şi pe el, dacă va mânca din alimentele noastre sărăcăcioase.

Mama voia să ne scăpăm de el, dar, sora mea (totuşi, nu era R.) l-a invitat la masă, cu toate protestele figurative ale mamei.

F. s-a dus în baie, să se spele pe mâini, dar, ligheanul era în stânga nu în dreapta, ca în realitate.

L-am chemat în bucătărie, la alt lighean.

A venit dar era şi mai beat.

Aveam ciorbă de perişoare.

Atunci, mi-am amintit, vag, că eram planificat să merg la pescuit, cu cineva, dar mă indispunea o bubă la gură.

Plimbându-ne pe nişte maidane, la marginea pieţii de legume, maidane cu zgură, îi explicam lui P.F. (care, a fost imediat înlocuit de altcineva, cunoscut în vis dar uitat) de ce sunt indispus pentru pescuit.

Urma să merg la pescuit peste câteva ore, deşi se părea că deja eram într-o după-masă senină, de duminică, cu piaţa pustie.

Mi-era frică de o agravare a bubei de la gură deşi, cumva "submers", bănuiam alte cauze.

Jos, pe pajişte, în stânga, copiii jucau fotbal şi doi mistreţi mari, cu colţi, cu păr cărunt, se frecau, scărpinându-se, de bucăţile mari de zgură.

Tovarăşul meu de plimbare a fugit la ei, să-i sperie, dar

n-a reuşit decât să-i urnească din loc, câţiva metri.

Parcă erau domestici.

Se agita în jurul lor iar eu, deasupra, pe terasa fluvială, prins de patima vânătorii, îmi doream şi ceream o puşcă.

În căutarea acesteia, am ajuns pe marginea lacului ICAR-ului, unde pescuia un tânăr, în apă până la genunchi.

Se vedeau miile de brădişori în apa lacului, întunecaţi, ca brazii pe coasta unui munte.

Chiar atunci, trăgea un peşte mare (după arcuirea undiţei), dar, din apă, a scos un crap, de cel mult 100 grame, dar aşa galben-deschis încât m-a uimit.

Cum l-a azvârlit chiar spre mine, am vrut să i-l iau din cârlig, dar mi l-a tras chiar printre braţe şi l-a descăţat singur, dar nu înainte de a-l mai lăsa, un pic, în apă, să-l vadă înotând şi pluta scufundându-se.

Spunea că este al 3-lea crap, în geanta de la spate.

Au apărut şi alţi câţiva tineri, unul cu undiţă, dar eu credeam că este o armă de vânătoare, să i-o cer.

Le-am spus de cei 2 mistreţi din berc, unde s-a dus prietenul meu F. (iarăşi) să-i reţină.

Au râs tinerii.

Era senin şi mă gândeam că nu-mi va fi bine la pescuit.

Neliniştea.

Note:

- În 9 martie am recursul vizitelor copiilor, unde nu se pune problema domiciliului lor, stabilit anterior.

- Dar soţia, i-a spus d-nei H.I. de planul ei de a-i lua pe copii la Bistra.

- Niciodată nu putem invita pe cineva la masă, din cauza sărăciei noastre.

- Ieri am avut ciorbă de perişoare.

- Ieri mi-au apărut câteva bubuliţe roşii la gură.

- N-am mai trecut de mult prin piaţă, până acum o săptămână, când am fost la Viişoara.

- Marţi, la fam. M.E., fiica lor, P., ne-a adus să ne uităm în "Citirea" cl. a II-a sau a III-a, în care am privit şi un MISTREŢ.

- La lecţiile de Biologie de la clasa a VIII-a şi de Agricultură, la clasa a VII-a B, am amintit şi de MISTREŢ.

- Cunoscuţii mi-au transmis, în ultimul timp, că la Iernut şi la Luduş, se prind şi crapi, nu mai mari de 500 grame.

- Duminică seara, venind de la fam. N., cu Alcor, am trecut pe lângă lacurile umplute cu pământ şi ZGURĂ.

- Se vede macaraua de lângă piaţă, unde, pe lacul umplut şi cu ZGURĂ, se construieşte cantina-restaurant.

- Le-am amintit elevilor de ocrotirea animalelor de către VÂNĂTORI.