Visul nr. 104

de V. Umbreanu

13 ianuarie 1972

La pescuit, în nişte bălţi mici, de 10-15 metri patraţi fiecare (2-3 la număr).

Aruncam, cu undiţa, de la 3-4 metri înălţime, de pe nişte platforme de beton, pe care era aplicat un linoleum bej-verzui.

Mai erau două persoane, neidentificate.

În jur, sălcii, care ne incomodau la aruncat.

Pescuiam la plută.

O baltă avea apă curată, alta gălbuie, a 3-a, situată periferic, abia se bănuia.

De câteva ori, mişcarea plutei indica prezenţa peştilor, îi înţepam, îi scoteam afară, dar NU-I VEDEAM.

Şi totuşi, peştii existau, SIMŢEAM CUMVA (numai în vis) ACEASTA.

O dată, aruncând, firul s-a încâlcit într-o salcie şi am început să trag, enervat, dar, nici firul nu se rupea, nici creanga şi nici nu se desprindea, şi făceam eforturi disperate.

Aşa m-am trezit.

Note:

- 2 mici visuri le-am uitat pe loc.

- PLATFORMELE se asemănau cu alcătuirea GATULUI de la fosta Moară Din Şes, partea stângă, unde pescuiam acum 20 de ani, şi unde, se agăţa undiţa în sălciile din jur.

- Marţi, 11 ianuarie, am aranjat noul dulap din cancelarie, ferind LINOLEUMUL de ruperi.

- Duminică, 10 ianuarie, discuţie cu N. (poştaşul) despre pescuit.

- Ieri, 12 ianuarie, seara, l-am întâlnit pe "Hiri" (M. E.) cu undiţa.

- Vezi visul 15, din 13 iunie 1971.