Visul nr. 081

de V. Umbreanu

10 decembrie 1971

Am intrat într-o cameră mare unde, printre persoanele întâlnite, se găsea şi tanti I. (B.); erau mai multe femei şi 2-3 copii.

În vis ştiam de ce am intrat (poate în legătură cu mâncarea?!), dar, la trezire, am uitat.

După câteva mişcări prin cameră, parcă, tanti I. mi-a cerut să iau în braţe un băieţel de 3 ani, brunet şi neastâmpărat. La aceasta, copilul a început să se zbată, să miorlăie, până când, la vorbele mele duioase, completate cu nişte scuturături şi pişcături la fund, a rămas liniştit.

Apoi, a intrat preotul O. cu crucea, cântând, în trecere spre altă cameră.

Ceilalţi îşi făceau cruce.

La început, dintr-o pornire, şi eu am intenţionat acest lucru, dar, mi-am amintit că nu-s "credincios" şi am renunţat. Copilul nu mai era în braţele mele.

În camera mare, care s-a mai mărit între timp, erau ţinute şi câteva vaci şi câţiva cai; aceste animale se hrăneau într-o parte şi muştele roiau în jurul lor.

Mă gândeam la soarta copiilor, în acest mediu.

Un bătrân, estompat, se necăjea cu o furcă lungă, cu 2 coarne abia, să scoată, dintre scândurile podelei, scânduri roase, aşchiate, nelalocul lor, bălegarul.

Râcâia, scotea, se odihnea şi iar fazele se repetau, mereu; gunoiul, aproape proaspăt, emitea un miros jilav.

Bătrânul ţinea mai mult ochii închişi.

Camera, parcă, a devenit un ocol, un padoc, afară, din care trebuia să scot nişte tulei, lungi de 3-4 metri, mai subţiri decât obişnuiţi; mă aplecam deasupra padocului cu resturi de gunoi, alegeam tuleii şi-i aruncam înapoi, în grămezi. Separat, puneam trestiile, mult mai puţine ca tuleii.

În timpul acesta, se pregătea o căruţă să iasă din curtea lui tanti I., curte mai mare, cu un grajd, lângă care lucram. Căruţa era însoţită de 2 străini şi de TATA, îmbrăcat cu o scurtă gri şi cu căciulă.

Din stradă, în timp ce-i urmăream cu coada ochiului, tata a început să mă cheme, fără să mă vadă unde eram, vizibil pentru oricine însă. Dar, parcă, eram mai departe şi nu puteam răspunde. M-a chemat de 3 ori, cu o voce întretăiată de emoţie, uitându-se în jur, de după poarta închisă.

Căruţa, cu cei 2 oameni şi cu tata, s-a îndepărtat spre dreapta, spre barieră.

Am părăsit lucrul şi am fugit să-l ajung şi să-i explic că-l auzeam dar n-aveam posibilitate să-i răspund ATUNCI.

M-am trezit după ce-i spuneam toate acestea.