Visul nr. 072

de V. Umbreanu

18 noiembrie 1971

Intram din curte în casa veche, acoperită cu trestie. În curtea vecină, la B., o macara, sau un escavator, sau altă instalaţie de distrugere, îşi manevra braţele, sprijinindu-se de pe acoperişul de grinzi şi trestie. Asta, pentru a dărâma casa vecină.

Intrând în bucătăria veche, acum mult mai spaţioasă, o tânără femeie, care trebuia să fie sora mea, R., dar care avea o altă înfăţişare, deretica şi aranja pânzeturile. În camera din spate cred că era bunica mea, trebăluind.

Neobişnuit mai era că, prin pereţii transparenţi se observau sus şi prin acoperiş, manevrele instalaţiei.

În timp ce eram şi înăuntru dar şi undeva afară, greutatea macaralei a învins rezistenţa acoperişului, care s-a prăbuşit, dărâmând şi părţi din pereţi.

În timp ce fugeam spre ieşire, să ajung în curte, nori de praf şi de moloz acopereau totul.

Totul a fost atât de real, încât groaza mă stăpânea.

Ajuns în curte, observam convulsiile metalice ale instalaţiei, din care se pregătea să coboare manevrantul.

În acest timp, "sora" mea şi bunica, pe câte o fereastră, împingeau cu greu saltele şi alte pânzeturi de pat, pentru evacuare.

Îndreptându-mă spre ele, să le ajut, am ajuns în altă parte, pe gardul din spatele casei, de unde îl apostrofam pe mecanicul-manevrant pentru stricăciune.

Mama şi alte persoane ascultau peroraţia mea.

Văzându-l atât de impasibil, l-am acuzat direct pentru LIPSA de pricepere, la care, m-a ameninţat cu DOUĂ PALME şi chiar făcând paşi spre mine.

Mama încerca să mă convingă la o retragere, pentru inutilitatea discuţiei.