Visul nr. 057

de V. Umbreanu

24 octombrie 1971

În vechea livadă cu pomi a grofului, de lângă liceu. Aceiaşi pomi, aceeaşi iarbă, acelaşi peisaj, numai că, în dreapta, era un şir de vile, cu garduri înalte, de fier forjat, şi poate, podeţe peste pârâu.

O plimbare de afaceri, de relaţii, cu o femeie de 50-55 de ani, cu părul albit, cu faţa liniştită, un pic apatică, destul de gravă, care presupunea o putere şi o bogăţie mare.

Ne însoţea un bărbat, estompat deja, dar care întreţinea şi dirija discuţia.

Ştiam că viitorul meu depindea de elasticitatea discuţiei mele, de participarea mea la timp şi cu manierele obligatorii, în asemenea caz.

Urmăream discuţia, interveneam cu destul succes, pândind, foarte deferent, locurile unde mi se aştepta aportul. Şi să nu cumva să greşesc.

Ne opream şi iar porneam. Dar aceste mişcări erau minime, în raport cu timpul discuţiei.

Şi totul s-a destrămat.

Note:

- Aseară, am folosit plasa albastră, umplând-o de cumpărături (poziţia pachetului cu unt apărută şi în vis).

- Ieri, un elev din clasa a VIII-a A mi-a adus 10 caraşi mici, într-o cutie de conserve ruginită.

- Miercuri, am căutat plante acvatice, la Racoşa, cu elevele clasei a VII-a B, dar locurile pârâului din vis se asemănau cu cele ale unui pârâu de la Luna, de dincolo de Arieş, vizitat ultima dată acum 10 ani (datorită amănuntelor ţărmului înalt şi trestiilor, mai ales).

- Peştişorii din cutie i-am luat în PALMĂ, i-am spălat de murdării şi i-am pus în acvariu.

- De vreo 10 zile durează şi amintirea livezii cu pomi şi a peisajului emoţionant, vechi, faţă de degradarea lui recentă.