Visul nr. 051

de V. Umbreanu

11 octombrie 1971

Sala de operaţii a Spitalului din Aiud.

Resturi de moloz într-o sală prea largă, din cauza lipsei altor obiecte, în afară de masa de operaţii.

Pereţi gri, umezi.

3-4 surori, în halate lungi, până la pământ, cu multe buzunare, jilave, gri, cu şorţuri de material plastic.

Un du-te-vino continuu.

Eu, în pijama vărgată, violet cu alb, care cerusem voie dr. Iosif Lazăr pentru a asista la o operaţie.

Veneau doctori necunoscuţi, binevoitori, cu priviri întrebătoare, la care le răspundeam de aprobarea dr. Iosif Lazăr.

Treceam în camera de spălare dar nu pentru a mă spăla ci pentru a-mi şterge nasul. Apoi, cu batista, îmi ştergeam şi mâinile murdare de mucus. Voiam să mă spăl pe mâini dar surorile-mi spuneau că nu-i nevoie.

A fost adusă o femeie şi urcată pe masa de operaţie, pentru a fi operată la ficat.

La dezbrăcare, pentru anesteziere, surorile s-au mirat de părul sexual lung, exagerat de lung, de 30-40 cm., care urca şi acoperea burta.

Dr. Iosif şi-a permis o glumă academică (pe care am uitat-o). Totuşi, ruşinat, nu-mi venea să privesc.

S-a trecut la anestezie: un bărbat şi o femeie căutau locul şi manevrau ceva pentru aceasta. Aceştia îmi acopereau viziunea.

Apoi s-a trecut la operaţia propriu-zisă: se tăia cu dezinvoltură, a apărut grosimea de 5-6 cm. a grăsimii dermice, se căuta ficatul şi nu se găsea, erau aruncate felii, parcă tăiate cu microtomul, pe chirurgi îi încurca părul veneric.