Visul nr. 042

de V. Umbreanu

8 septembrie 1971

Din zona lacurilor (din Câmpia Turzii), mă îndreptam, pe o cărare, spre Arieş. La început mi se părea că totul e înverzit în jur, dar când din urmă, m-a ajuns fosta elevă S. A., totul era acoperit cu zăpadă.. Avea un capot roşu sau maro cu buline negre, i se observau, măriţi, pistruii, şi avea înălţimea din clasa a VIII-a.

Râzând, m-a ocolit prin stânga, dar afundându-se în zăpadă până peste genunchi şi fiind şi desculţă, mă miram cu glas tare, de ce nu vine pe cărare.

M-am oprit, aşteptând să iasă din zăpadă: stătea ca un iepure înzăpezit, într-o zăpadă pufoasă.

Deodată, se găsea în partea dreaptă, ceva mai în faţă şi faţă de poziţia mea, zăpada dispăruse, din nou totul era verde.

Am continuat să mergem pe cărare în timp ce, din urmă, se apropia colegul M. E., cu încă două persoane neidentificabile.

Mult mai în spate, bănuiam alţi elevi.

Note:

- Pe cărare, în această vară, am mers de mai multe ori la bălţi, după peştişori, după broaşte.

- Pe eleva S. am întâlnit-o, în vară, în autobuz.

- În volumul "Încotro? Cum?" de Akimuşkin, într-o invazie de iepuri, aceştia s-au ferit de un convoi de sănii sărind în zăpada adâncă de pe părţile laterale.