Visul nr. 029

de V. Umbreanu

12 iulie 1971

La pescuit într-o gură de canal de 4/4 metri, la început cu o apă adâncă de 0,5 metri, apoi crescându-i nivelul cu 2-3 metri, astfel că distanţa plutei ajunse la 1,5 metri.

Momeala, cosaşi şi lăcuste.

La a 3-a aruncătură în această bulboană-oază, cu apă verzuie, adâncă şi rotitoare, momeala a fost înhăţată şi simţeam slaba rezistenţă, mai mult un tremur terminal al firului. Apoi, la înţepare, rezistenţa şi zbaterea unui peşte de peste 1 kg.

După câteva clipe aruncam pe ţărm, târându-se, un peşte de 2-3 kg., cu solzi mărunţi dar cu un cap lat şi CHEL, ca al somnului, dar dublu într-un fel ciudat, ca şi cum ar fi semănat cu o persoană, cunosută în vis, dar uitată treaz.

La desprinderea din cârlig am scos o plasă în care l-am introdus, apoi am luat dintr-o cutie un cosaş şi o lăcustă, pentru a încărca din nou cârligul, care, în acest timp, era curăţat de resturile momelii anterioare de câţiva tineri care asistau. Pe 1-2 îi cunoşteam, parcă, în vis.

Îmi amintesc peşti de 10-15 cm. înotând, aproape de suprafaţă.

Am aruncat din nou dar, m-a trezit mama.

Note:

- Din lipsă de timp, amân mereu pescuitul real.

- Aseară, la plimbarea cu Alcor, auzeam ţârâind lăcuste verzi şi mă gândeam la momeală.

- Ieri, prin iarbă, urmăream cosaşi, cu aceeaşi destinaţie.

- Citesc volumul lui Italo Svevo "Conştiinţa lui Zeno" în care, eroul este CHEL.