Visul nr. 019

de V. Umbreanu

13 iunie 1971

Apoi, m-am deplasat pe un râu, care avea o lăţime apreciabilă (100-200 metri), cu un curs leneş şi cu locuri pe care mi le amintesc de la alt pescuit; simţeam familiaritatea locurilor, cunoscându-le anticipat.

Pescuiam cu mămăligă, aruncam şi recuperam; îmi amintesc distanţa: 1,5 metri, slaba mişcare a plutei, datorită curentului leneş.

Munţi domoli, cu pante împădurite în jur, dădeau o umbră plăcută.

Am aruncat într-un loc de unde ERAM SIGUR că voi prinde ceva: abia a căzut momeala şi pluta în apă că, aceasta din urmă, A PORNIT-O CU REPEZICIUNE; am înţepat sigur şi peştele s-a prins; am început lupta, cu dârzenie, cu cedări de fir, cu recuperări care apropiau peştele, estimat la câteva kilograme.

Totul era atât de natural încât regretam în vis că era vis; şi-atunci a apărut O ÎNDOIALĂ că aş putea scoate peştele, parcă firul nu se mai termina, deşi capătul era tot mai aproape (sau trebuia să fie astfel).

Simţeam CĂ MĂ VOI TREZI înainte de a-l aduce pe mal şi făceam eforturi mai disperate să visez în continuare, deşi totul era degeaba. Regret.

Paralel, ştiam că râul are şi repezişuri, denumite ca străzile, denumiri pe care le-am uitat. Când "citeam" denumirile (îmi apăreau în faţă ca nişte indicatoare suspendate) rulau şi priveliştile acestora.

Note:

- În fiecare zi mă gândesc la sezonul de pescuit sau îmi amintesc faze trecute, şi mai ales seara, înaintea somnului.

- Regrete că nu mai pot pescui în zona de munte a Arieşului, a cărui cadru apare în vis, dar cu locurile Mureşului uneori.

- Mai reţin amănuntele canalului:

- nu găseam nici un orificiu pe unde să se fi scurs apa şi "peştii";

- apărea un perete care bloca total canalul, chiar în locul în care am pescuit;

- pereţii canalului erau înalţi cu 3-4 metri faţă de nivelul apei.

- Reţin ore şi zile în şir amănuntele viselor, savurându-le şi retrăindu-le cu o ciudată (mai mult neobişnuită) plăcere.