#22 Ora de engleză

de V. Umbreanu

În şcoala generală, Alcor, a învăţat franceză şi rusă, engleza studiind-o, singur, acasă.

Singur, din filme, cărţi şi reviste, eu doar procurându-i tot ce dorea.

După absolvirea clasei a VIII-a, într-un puseu artistic, s-a prezentat la Liceul de Arte din Cluj-Napoca, ratându-l de la început, prin proba practică.

Aşa ajuns să se înscrie la Liceul Mihai Viteazul din Turda, cele din orăşelul nostru ocolindu-le din cauza mea, a profesorilor pe care-i cunoşteam.

Acolo, limbile studiate, aceleaşi ca în şcoala generală, în plus, la alegere, germana.

Naveta zilnică i-a zdruncinat încrederea că va rezista, prin aglomeraţia din autobuzele cu burduf, vechi, dar mai ales prin aşteptarea la barieră.

Acest ultim impediment l-a adus în criza şcolară, întârzierea la prima oră.

Întârzierea, ocazională, ar fi putut s-o suplinească prin recuperare dar, regula drastică impusă era mai mult decât absurdă.

Interzicerea frecventării cursurilor din orele următoare.

De neînchipuit!

Orice sesizări, înaintate direcţiunii şi inspectoratului, au rămas fără rezultat.

Intransigenţă birocratică, ba mai mult, autocratică!

Singura soluţie, transferul la un liceu din localitatea natală, începând cu semestrul al II-lea.

Cererea a fost aprobată, cu susţinerea unor examene ad-hoc, da adaptare la materiile diferenţiale.

Fiul meu le-a trecut pe toate, rămânând ultimul, cel de limbă.

Trebuia să dea o probă de limbă engleză, pentru a se integra deplin profilului.

Aici s-a produs evenimentul hilar, aflat chiar din descrierea celui implicat.

Cum s-a petrecut?

Iată!

La prima oră de curs din al II-lea semestru, la ora de engleză, prezent fiind în clasă, alături de câţiva colegi de la gimnaziu, o colegă, se adresează profesoarei:

- Avem un nou coleg de clasă, doamnă profesoară!

- Da, pe cine?

- Pe elevul Alcor Crişan, venit de la Liceul Mihai Viteazul din Turda!

- Dar, acolo au alt profil!

La acest moment, Alcor se ridică în picioare, prezentându-se.

Profesoara:

- Ai dat examenele de diferenţiere?

- Da, le-am trecut pe toate, mai am de dat doar pe cel de limbă, pentru că acolo n-am studiat engleza.

- Şi când vrei să dai examenul de diferenţă?

- Acum.

- Cum acum, aici, în timpul orei de clasă?

- Da, sunt pregătit.

- Cum eşti pregătit, dacă n-ai urmat cursuri şcolare adecvate?

- Am învăţat singur!

Fiul meu, care de mic studiase limba engleză, din materialele procurate, stând în faţa oglinzii, ore şi ore, se considera pregătit.

Profesoara, intrigată de atâta siguranţă, îi dă replica tradiţională:

- Limba engleză nu poate fi învăţată fără specialist!

- Eu totuşi am învăţat-o!

Profesoara:

- Şi cum vrei să mă convingi că eşti pregătit?

Elevul:

- După manual.

Profesoara:

- Cum să te verific după manual?

Elevul:

- Citesc unde se deschide manualul!

Şi:

- Îmi daţi voie?

Profesoara,depăşită de situaţie, îngână mai mult, în loc de aprobare:

- Mda, da....

Elevul, ridică manualul de limbă engleză, de clasa a IX-a, îl deschide la întâmplare şi începe să citească.

În clasă, tăcere absolută.

Profesoara, uimită, rămâne tablou!

Textul, citit cursiv, umple minutele următoare cu o vrajă nemaiîntâlnită.

Nemaiîntâlnită şi pentru elevi şi pentru profesoară.

Terminând textul, elevul face o pauză, privind-o pe profesoară, privind-o pe specialista de la catedră, dar aceasta, tăcând în continuare, elevul îşi continuă examenul de diferenţiere, cu traduceri, cu exerciţiile impuse, până la sfârşit.

Oprit, în tăcerea generală, aşteaptă.

Aşteptarea prelungindu-se, pune o întrebare:

- Să mai continui examenul?

Murmure, în clasa trezită la realitate.

Profesoara, năucită de acest deznodământ, nu are nici un cuvânt de spus şi, cu mâna, face un semn să se aşeze la loc.

Ora a revenit la normal, continuând cu noul elev din clasă.

Care, de atunci, a fost purtătorul de cuvânt în orele de engleză.

Bruxelles

25 septembrie 2015