#02 Bomba n-a explodat

de V. Umbreanu

Scenariul are un singur act.

Un autobuz.

Scaunele, monstruos de înalte.

Plafonul, apăsător de aproape.

În loc de scaune obişnuite, scaune dentare sau electrice.

Personajele:

Şofer

Domnul

Tânărul

Taxatorul

Uşă

Acestea ocupă locurile indicate.

Celelalte sunt ocupate de manechine, chiar şi şoferul.

Ultimul va avea ochelari de soare.

Manechinele trebuie să fie absolut identice.

Până la oprirea maşinii, jazz. Apoi, numai vocile.

Muzica de jazz va fi când mai guturală şi strangulată, când mai exuberantă, dar de o exuberanţă dementă, halucinantă, lunecoasă chiar.

Apoi, liniştea trebuie subliniată prin lovituri de gong şi ecou implacabil.

Domnul, în gri.

Tânărul, în frac, va purta pe genunchi o servietă gigantică galbenă.

Taxatorul, în halat alb cu pete roşii.

Tânărul va pronunţa cuvintele parcă silabisind.

Taxatorul: - Gataa!

Domnul: - Eh, bine că pornim!

Tânărul: (nemişcat, priveşte înainte)

Domnul: - Bine c-am pornit!

Tânărul: (nu schiţează nici o mişcare)

Domnul: (privind spre Tânăr) - Am pornit!

Tânărul: (îşi consultă ceasul-brăţară îndelung)

Domnul: (îl observă şi se apleacă să cunoască marca)

Tânărul: (se retrage demn pentru a nu face jocul domnului, lasă mâna în jos)

Domnul: (vexat, îşi scoate un ziar şi-l răsfoieşte)

Tânărul: (priveşte din nou ceasornicul, cu insistenţă)

Domnul: (priveşte furiş, de după ziar, contrariat)

Tânărul: (îl observă şi lasă braţul în jos)

Domnul: (preocupat, răsfoieşte din nou ziarul)

Tânărul: (acelaşi joc)

Domnul: (acelaşi joc)

Tânărul: - Dom-nu-le.

Domnul: (îşi împătureşte ziarul, şi-l pune

într-un buzunar şi e atent)

Tânărul: - Dom-nu-le ta-xa-tor.

Domnul: (contrariat, se întoarce şi el spre

Taxator, dezamăgit)

Taxatorul: - Daaa!

Tânărul: - A, par-don.

Domnul: (încântat, se reîntoarce spre

Tânăr şi aşteaptă)

Taxatorul: - Întrebaţi, vă rog!

Tânărul: - A par-don

Domnul: (se apleacă spre Tânăr,

privindu-l insistent)

Taxatorul: - Doriţi să ştiţi când ajungem?

Tânărul: - Nu es-te o e-roa-re.

Domnul: (în culmea bucuriei) - Ce eroare?

Taxatorul: - Mă rog!

Tânărul: (privind spre Domn cu aroganţă)

- Ce e-roa-re.

Domnul: - Aţi spus că este o eroare!

Tânărul: - Ce e-roa-re Dom-nu-le.

Domnul: - D-voastră…

Tânărul: - Eu.

Domnul: - Păi, dacă-i eroare?

Tânărul: - Da.

Domnul: - S-o elucidăm!

Tânărul: - Da.

Domnul: - S-o disecăm!

Tânărul: - Da.

Domnul: - Imediat. Pur şi simplu!

Tânărul: - Dom-nu-le.

Domnul: - Da.

Tânărul: - O e-roa-re.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Dom-nu-le.

Domnul: - Daaa?

Tânărul: - Sun-teţi si-gur.

Domnul: - Cum sigur?

Tânărul: - Si-gur pe ce-va.

Domnul: - Pe ce?

Tânărul: - Pe dum-nea-voas-tră.

Domnul:- Ei, oricum…

Tânărul: - Si-gur.

Domnul: - Da, da, sigur, pe ce?

Tânărul: - A-şa.

Domnul: - Cum aşa?

Tânărul: - Pur şi sim-plu.

Domnul: - De ce?

Tânărul: - Dom-nu-le.

Domnul: - Ei?

Tânărul: - Dom-nu-le vă a-trag a-ten-ţia.

Domnul: (curios şi atent)

Tânărul: - Vă a-trag a-ten-ţia că e o e-roa-re şi ga-ta.

Domnul: - Păi tocmai de-aia, s-o verificăm şi s-o înlocuim!

Tânărul: - Nu.

Domnul: - De ce?

Tânărul: - Pen-tru-că a a-vut loc.

Domnul:- Ce ? Ce-a avut loc?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Despre eroare?

Tânărul: - Da.

Domnul: - A avut loc eroarea?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Bine, dar e târziu?

Tânărul: - O să fi-e târ-ziu.

Domnul: - S-o rectificăm!

Tânărul: - E- roa-rea.

Domnul: - Da, eroarea!

Tânărul: - Nici nu mai e-xis-tă.

Domnul: (în culmea mirării)

Tânărul: - Da a a-vut loc şi ga-ta.

Domnul: - Dar urmările ei?

Tânărul: - Ur-mă-ri-le ei.

Domnul: - Da, nu sunt, în fine, enervante?

Tânărul: - E-ner-van-te.

Domnul: - Da, penibile,ori mai ştiu cum?!

Tânărul: - Nu dom-nu-le.

Domnul: - Atunci?

Tânărul: - E-roa-rea s-a năs-cut a a-vut o des-fă-şu-ra-re şi a dis-pă-rut şi a-tât.

Domnul: - Dar urmările?

Tânărul: - Ur-mă-ri-le nu îi mai a-par-ţin.

Domnul: - Erorii?

Tânărul: - Da.

Domnul: - De ce?

Tânărul: - Pen-tru-că sunt al-te îm-pre-ju-rări şi al-te mo-men-te.

Domnul: (undeva nu înţelege, rămâne gânditor, clipeşte rar, vrea să intervină dar se lasă păgubaş).

În tot acest timp, Taxatorul mută manechinele-călători dincolo de raza vizuală şi le aduce din nou, reprezentând simularea circulaţiei în autobuz.

Tânărul: (priveşte din nou ceasornicul, apoi lasă mâna în jos)

Domnul: (urmăreşte gestul şi continuă să fie preocupat)

Tânărul: - Ce e-roa-re dom-nu-le.

Domnul: (exasperat, rugător, nervos, pe rând, apoi de un calm troian)

- Aşa nu ne mai înţelegem!

Tânărul: - Nu.

Domnul: - Aşa, d-voastră cu misterul şi noi…

Tânărul: - Dum-nea-voas-tră.

Domnul: - Da, noi cu dezlegarea.

Tânărul: - Cu dez-le-ga-rea.

Domnul: Păi, Dânsul (spre Taxator), eu, dânşii (spre manechine), poate chiar D-voastră.

Tânărul: - Poa-te chiar eu.

Domnul: - Da!

Tânărul: - Deci şi eu.

Domnul: - Nu ne lămuriţi, poate că…

Tânărul: - Că.

Domnul: -…nu sunteţi sigur!

Tânărul: - Da.

Domnul: - Pe eroare!

Tânărul: - Pe e-roa-re.

Domnul: - Da, pe eroare, pe cauzele ei, pe urmările ei şi poate că pe importanţa pentru D-voastră…

Tânărul: - Pen-tru mi-ne.

Domnul: …pentru noi toţi!

Tânărul: - Dom-nu-le.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Aţi spus dum-nea-voas-tră că nu sunt si-gur.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Pe e-roa-re.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Pe ca-u-ze-le ei.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Pe ur-mă-ri-le ei.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Şi poa-te că pe im-por-tan-ţa ei.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Pen-tru dum-nea-voas-tră.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Sau pen-tru mi-ne.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Sau pen-tru noi toţi.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Dom-nu-le.

Domnul: - Da.

Tânărul: - Nu e a-de-vă-rat.

Domnul: - Ce nu e adevărat?

Tânărul: - Că nu sunt si-gur.

Domnul: - Dovediţi!

Tânărul: - Am do-vezi.

Domnul: - Arătaţi-le!

Tânărul: - Am do-vezi zdro-bi-toa-re.

Domnul: - Arătaţi-le!!

Tânărul: - Am do-vezi u-ci-gă-toa-re.

Domnul: (atent, cu licări de spaimă)

Taxatorul: (se întoarce spre cei doi pasageri, coboară de pe scaun şi rămâne în picioare atent)

Tânărul: - U-ci-gă-toa-re dom-nu-le.

Domnul: - Pentru cine?

Tânărul: - Pen-tru dum-nea-voas-tră.

Domnul: (îşi pipăie hainele, se uită în jur şi-apoi, forţând un calm robust)

- Pentru mine?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Numai pentru mine?

Tânărul: - Şi pen-tru dum-nea-voas-tră.

Domnul: - Şi pentru Taxator?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Şi pentru Şofer?

Tânărul: - Da.

Domnul - Şi pentru ceilalţi pasageri?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Pentru toţi?

Tânărul: - Da.

Domnul: (exasperat, priveşte în jur şi caută un sprijin, Taxatorul se foieşte, apoi, luminat ca de o idee salvatoare)

- Atunci şi pentru D-voastră?

Tânărul: - Da.

Domnul: (mai liniştit)

-Atunci e în regulă!

Tânărul: - E în re-gu-lă. (se uită la ceas îndelung)

Domnul: - Cu eroarea.

Tânărul: - Nu nu e în re-gu-lă.

Domnul: (îşi priveşte ceasul, se uită şi la al Tânărului, la al Taxatorului şi aşteaptă)

Taxatorul: (ridică din umeri şi urcă la loc)

- Coboară la staţie? (după câteva secunde începe manevra cu manechinele, apoi, din spatele autobuzului)

- Gata la urmă! (revine la loc cu mai multe pete roşii pe halat)

Tânărul: - Nu nu e în re-gu-lă cu e-roa-rea.

Domnul: - De ce?

Tânărul: - Pen-tru-că sun-tem în ghea-re-le ei.

Domnul: - Domnule!

Tânărul: - Da.

Domnul: - Până una-alta, suntem în

maşină!

Tânărul: - Da.

Domnul: - Şi călătorim!

Tânărul: - Da.

Domnul: - Atunci?

Tânărul: - Sun-tem în ghea-re-le ei.

Domnul: - De ce?

Tânărul: - În-tâm-pla-rea.

Domnul: - Care întâmplare?

Tânărul: - Nu e nici o în-tâm-pla-re.

Domnul: - Atunci ce e?

Tânărul: - E jo-cul în-tâm-plă-rii.

Domnul: (ridică din umeri, se foieşte, priveşte fix spre Tânăr şi aşteaptă)

Tânărul: - E jo-cul în-tâm-plă-rii.

Domnul: - Absurd?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Periculos?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Fatal?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Cui?

Tânărul: - Dum-nea-voas-tră.

Domnul: - Mie?

Tânărul: - Da.

Domnul: -Şi nouă? (arată spre ceilalţi).

Tânărul: - Da.

Domnul: - Şi D-voastră?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Nu mai pricep nimic!

Tânărul: - Dar e sim-plu.

Domnul: - Ce e simplu?

Tânărul: - În-tâm-pla-rea.

Domnul: (exasperat, urlând)

- Da lămuriţi Domnule odată chestiunea!!!

Tânărul: - Da.

Domnul: - Daa?

Tânărul: - Da.

Domnul: - În sfârşit!

Tânărul: - Tre-bu-ie calm.

Domnul: - Este!

Tânărul: - Mult mult calm.

Domnul: - Mă rog, (spre Taxator) s-o mai găsi!

Tânărul: - Bom-ba.

Domnul şi Taxatorul: - Bomba?

Tânărul: - Da.

Domnul şi Taxatorul: - Care bombă?

Tânărul: - Ca-re u-ci-de.

Domnul şi Taxatorul: - Care ucide?

Tânărul: - Da.

Domnul şi Taxatorul: - Ce să ucidă?

Tânărul: - To-tul.

Domnul şi Taxatorul: - Care totul?

Tânărul: - Pe dum-nea-voas-tră.

Domnul şi Taxatorul: - Pe noi?

Tânărul: - Da.

Domnul şi Taxatorul: - Şi maşina?

Tânărul: - Da.

Domnul şi Taxatorul: (se agită extraordinar)

- Şi pe D-voastră?

Tânărul: - Da.

Domnul şi Taxatorul: (nu mai înţeleg nimic şi se agită; taxatorul mută de colo-colo manechinele şi pe cel al şoferului îl aduce lângă Tânăr)

Domnul: - Dar explicaţi odată, în numele lui Dumnezeu!

Tânărul: - Nu.

Domnul: - Nu vreţi să explicaţi? (şi ia o atitudine ameninţătoare, cu Taxatorul se apleacă asupra Tânărului)

Tânărul: - Nu în nu-me-le lui dum-ne-zeu.

Domnul: (enervat)

- În numele oricui, numai să cunoaştem pericolul!

Tânărul: - În nu-me-le a-bru-ti-ză-rii.

Domnul şi Taxatorul: - Da, da!!

Tânărul: - În nu-me-le im-per-ti-nen-ţei.

Domnul şi Taxatorul: - Da, da!!

Tânărul: - În nu-me-le cri-mei.

Domnul şi Taxatorul: - Oricum, dar explicaţi!!

Tânărul: - Nu.

Domnul şi Taxatorul: - De ce, de ce?

Tânărul: - În nu-me-le ce-lui ca-re plă-teş-te.

Domnul şi Taxatorul: (îşi ies din fire şi urlă)

- Da, da, da, da!!!!

Tânărul: - Bom-ba.

Domnul şi Taxatorul: - Care bombă??

Tânărul: - Bom-ba din ma-şi-nă.

Taxatorul: - Din maşina noastră?

Tânărul: (priveşte spre Domn, ca şi cum aşteaptă aceeaşi întrebare de la el)

Domnul: (ghicind intenţia sau, mai bine zis, sesizând instinctic)

- Din maşina noastră?

Tânărul: - Da.

Domnul şi Taxatorul: (luând mereu manechine în braţe, mutându-le haotic, caută bomba; sunt clipe de iureş, de fugă, de agitaţie; numai Tânărul, impasibil, priveşte înainte)

Taxatorul: - Nu e nimic!

Domnul: - Nu e nimic!

Mai caută, apoi revin la locurile anterioare, lângă Tânăr.

Domnul şi Taxatorul: - Nu e nici o bombă!!

Tânărul: - Da.

Domnul: (urlând)

- Cum da?

Tânărul: - E la mi-ne.

Domnul şi Taxatorul: (fără să înţeleagă bine)

- Ce e la D-voastră?

Tânărul: - Bom-ba.

Tânărul şi Taxatorul: - Bomba??

Tânărul: - Da.

Domnul şi Taxatorul: (se privesc şi repetă)

- Bomba e la D-voastră??

Tânărul: - Da.

Domnul: - Şi, şi… de ce?...cum se poate?...o bombă… la D-voastră? (se şterge cu o batistă neagră, neajutorat, şi priveşte, pentru prima dată spre servietă; întinde mâna şi Taxatorul îi observă gestul şi spun împreună)

Domnul şi Taxatorul: - Ac…acolo??

Tânărul: - Da.

Domnul: - În servietă?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Glumiţi…he,he,he, …glumiţi,

Domnule!?

Taxatorul: - Bomba, în servieta D-voastră?

Tânărul: (tace)

Domnul: (urlă)

- Daaa???

Tânărul: - Bom-ba e la mi-ne.

Pauză lungă. Toţi tac. Domnul şi

Taxatorul, tâmpi, nemişcaţi. Tânărul, acelaşi stâlp rigid.

Domnul: - De ce?

Taxatorul: - De ce, chiar?

Tânărul: - Ca să ex-plo-de-ze.

Domnul şi Taxatorul: - Ca să explodeze??

Tânărul: - Da.

Domnul: - De ce să explodeze, de ce să explodeze o bombă, să ne distrugă?

Tânărul: - Da.

Taxatorul: - Eşti nebun omule!

Domnul: (se uită cu spaimă la Taxator, îl opreşte de alte cuvinte nechibzuite şi întorcându-se, precipitat, spre Tânăr)

- Domnule…ăăă…cum vă numiţi…

Tânărul: - Da.

Domnul: - …mă rog…ar trebui…

Tânărul: - Da.

Domnul: -…ar fi trebuit să ne cunoaştem…ăăă…să ne spunem pe nume…dar, în sfârşit…

Tânărul: - Da.

Domnul: - Domnule!

Tânărul: - Da.

Domnul: - Ne daţi servieta?

Tânărul: - Ser-vi-e-ta.

Domnul: - Da, cu bomba!

Tânărul: - Cu bom-ba.

Domnul: - Da, cu bomba, să o aruncăm, să ne ferim de primejdie!

Tânărul: - De pri-mej-di-e.

Domnul şi Taxatorul: (urlă cât pot)

- Să nu explodeze!!

Tânărul: - N-a ex-plo-dat.

Domnul: - Dar poate să explodeze şi ne face bucăţele pe toţi!!

Tânărul: - Tre-bu-ia să ex-plo-de-ze.

Domnul: - Şi… n-a explodat?!...Na, sigur că n-a explodat…ăăă.

Tânărul: - Tre-bu-ia să ex-plo-de-ze. (se uită la ceas)

Domnul şi Taxatorul: - Şi de ce n-a explodat??

Tânărul: - E-roa-rea.

Domnul: - Ah, eroarea?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Dar, nu cumva…?

Tânărul: - Nu cum-va.

Domnul: - Nu cumva poate să mai explodeze?

Tânărul: - Da.

Domnul şi Taxatorul: Şi-atunci?

Tânărul: - Aş-tept.

Domnul şi Taxatorul: - Ce??

Tânărul: - Să ex-plo-de-ze.

Domnul şi Taxatorul: - Cum, mai aşteptaţi să explodeze??

Tânărul: - Da.

Domnul şi Taxatorul: - Sunteţi nebun?? (se privesc îngroziţi).

Tânărul: - Nu.

Domnul: - Ce nu?

Tânărul: - Nu sunt ne-bun.

Domnul: (întrezărind ceva, ceva ca o fărâmă de adevăr)

- Nu cumva…

Taxatorul: (maşinal)

- Nu cumva?

Tânărul: - Da.

Domnul: - Nu cumva sunteţi…?

Taxatorul: - Nu cumva sunteţi?

Tânărul: - Da.

Domnul: (asudând, speriat, dar îndrăzneţ din cauza momentului)

- Nu cumva sunteţi Robot?

Taxatorul: - Robot?

Tânărul: - Da.

Domnul: (sărind ca ars)

- Ah, acum înţeleg!

Taxatorul: - Ce înţelegeţi?

Domnul: (urlă, scos din minţi)

- Ajutor! Să ne grăbim! Fugiţi!

Pericol! Bomba!

Domnul şi Taxatorul: (ies din scenă fugind)

Tânărul: (rămâne în poziţia rigidă)

Trec clipe de tensiune.

Apoi, Tânărul, scoate din servietă, cu mişcări automate, un microfon gigantic în formă de pentagon şi anunţă:

Tânărul: - A-lo bom-ba n-a ex-plo-dat.

(şi, după o scurtă pauză, încă o dată:)

- A-lo bom-ba n-a ex-plo-dat.

Cortina.

Tânărul: (de după cortină)

- Bom-ba n-a ex-plo-dat.

(mai puternic:)

- Bom-ba…

Se aude o explozie, în timp ce spectatorii părăsesc sala.

Cortina nu se mai ridică şi actorii nu vor reveni, oricât insistă cei din sală.

De-aici înainte, spectatorii vor relua, ca actori, acţiunea cunoscută.

Spectatorii trebuie să reacţioneze altfel decât cei din maşină.

Câmpia Turzii

24 martie 1966