#02 Locomotiva 150

de V. Umbreanu


Merg spre şcoală.

Şcoala cu ore suplimentare.

Peste normă.

Două clase a VIII-a şi una a VI-a .

O lună octombrie, de vară.

Servieta, atinsă ritmic de coapsa dreaptă.

Ochelarii de soare, ca un paravan.

Parcă nici nu ating solul.

Las în urmă locuinţa.

Fiul meu, cu braţele întinse.

Mă întorc şi-i fac semnul cu mâna.

Tai-tai!

Servitoarea îl ia în braţe.

De pe trotuar, la fereastră, îi privesc agitaţia.

Mă mai întorc o dată.

Aşa merg spre şcoală.

Servieta, bate ritmul.

Ochelarii, înving aerul.

Străzile, în traficul matinal.

Miliţia, în dreapta.

Gara, în stânga.

Magazia de mărfuri, înainte.

Trec peste pietrele cubice ale pavajului.

O alee printre bălării.

Staţia, înţesată de trenuri.

Garnituri de vagoane care îşi aşteaptă plecarea.

Mă opresc.

Mă opresc, năpădit de amintiri.

Băieţelul acela, pe bancă.

Privind.

Privind locomotivele.

Locomotivele cu aburi.

Trenurile.

Trenurile cum trec în viteză.

Vagoanele, vagoanele cu călători.

Manevra.

Manevra, cea mai interesantă dintre toate.

Pornesc.

Pornesc iarăşi, cu firele rupte ale imaginilor.

Trenă.

Ca o trenă, în urma timpului.

Traseul între linia magaziei şi prima linie.

Pietre.

Pietre colţuroase.

De la terasament.

Mă opresc.

Mă opresc, din loc în loc, şi le redirec-ţionez.

Spre stânga sau spre dreapta.

Să-mi fac loc.

Să-mi fac loc mai uşor.

Pentru rândul viitor.

Am timp.

Privesc ceasul.

9,20.

Am prima oră la 10.

Plec mai devreme.

De obicei, plec mai devreme.

Să pot privi.

Să pot privi liniştit.

Străzile.

Peisajul.

Cancelaria.

Să intru la oră liniştit.

Liniştit şi sigur pe mine.

Depăşesc ultimele ace.

Alături, în dreapta, arbuştii.

Cu vrejii de mure, în pantă.

Dincolo, livezi şi grădini.

Măceşul.

Măceşul cu fructele roşii îmi atinge sacoul.

Un fluier de locomotivă.

În spate, din gară.

Mă opresc şi mă întorc.

Acolo departe, personalul.

Personalul de 9,30.

Teiuş-Cluj.

Tocmai porneşte.

Pornesc şi eu.

Pornesc şi eu mai departe.

Cantonul.

Cantonul în dreapta, cu trandafirii la gard.

Şi câinele.

Şi câinele, jos lângă cuşcă.

Mă latră.

Mă latră, din nou.

Zmucindu-se-n lanţ.

Din spate, trenul.

Din spate, se-apropie trenul.

Personalul.

Huruitul.

Huruitul cum creşte.

Cum creşte, accelerat.

Şi fluierul.

Şi fluierul care avertizează.

Mă opresc.

Mă opresc şi valul de aer mă izbeşte.

Vagoanele trec, învăluite de aburi.

De aburii albi ai locomotivei.

230.

O cunosc.

O cunosc fără să mă întorc.

Şi ultimul vagon.

Ultimul vagon trece.

Trec şi eu peste linii.

Trec peste linii, tacticos.

Prima.

Prima şi traversele.

Traversele de lemn.

Linia doua.

Pietrele.

Pietrele colţuroase.

Pietrele colţuroase ale terasamentului.

Apoi linia inversă.

Linia dinspre Cluj.

Când urletul!

Urletul!

Urletul locomotivei!

Locomotiva!

Locomotiva 150!

Locomotiva 150 ca un bolid!

Calc traversa.

Calc traversa, liniştit.

Tacticos.

Şi trec.

Şi trec, linia doua.

Şi urletul.

Şi urletul acoperă.

Acoperă totul.

Locomotiva!

Locomotiva aici!

În viteză!

Urletul!

Calc.

Calc liniştit.

Calc tacticos.

Pe terasament.

Pe terasament, dincolo.

În timp ce urletul.

Urletul.

Şi aerul.

Şi aerul.

Şi locomotiva.

150.

Cum trece.

Cum trece ca un bolid.

Cu urletul.

Cu urletul mecanicului.

Cu urletul mecanicului ieşit.

Ieşit la geam.

La geam, afară.

Aproape afară.

Trec liniştit.

Trec tacticos.

Trece şi trenul.

Trece şi trenul cu vagoanele.

Cu vagoanele de marfă.

Huruind.

Huruind, sacadat.

Sacadat, sacad…


2009


« »