#65

de V. Umbreanu

Dacă eşti prea sensibil pentru jungla
                    urbană
Care-n puteri vorace te scaldă mai
                    mereu
Din orice cicatrice-ntărită dintr-o
                    rană
Să dai experienţei tăria unui
                    zeu

Atunci închis în scoică sub valvele-
                    amândouă
În braţele mantalei din cel mai dur
                    nisip
Pe învelişul moale tămăduinda
                    rouă
Îi dă valoarea perlei şi pe ascetul
                    chip

Numai aşa rezistă-n atacul de
                    depresii
Trăirile speranţei în ale vremii
                    gresii


Bruxelles
25 decembrie 2019