#01

de V. Umbreanu

În conul vast de umbră şi-n nepăsarea
                    clipei
În norii plini de lacrimi cu noul lor
                    potop
Se-ntrezărea iar floarea din legile
                    risipei
Semnând aceeaşi poartă mai ferm din
                    horoscop

Deşerturi stele jungle tăceri explozii
                    ape
Muzee nave săruri parfumuri
                    heruvimi
Întretăiau ecranul din soartă să
                    se-adape
Şi în şuvoiul artei să ardă anii
                    primi

Chiar când părea suspectă o spiră de
                    necroză
Şi-nlănţui perechea mai tare cu o
                    roză

Câmpia Turzii
15 octombrie 1996