#71

de V. Umbreanu

Când te apleci asupra florilor le
                    înfiezi
Şi aerul se retrage discret în
                    parfum
Lampa adoarme tihnită
                    de-acum
Spulberând razele în vis de
                    zăpezi

Fereastra răsuflă aburind
                    întunericul
Înflorind în dantele de zâmbet
                    adânc
Şoaptele sorilor tăinuiţi ţi se
                    frâng
Înainte linişte înviind
                    etericul

O narcisele-s chei pentru uşile
                    nopţii

Câmpia Turzii
8 mai 1965