#02

de V. Umbreanu

Nimic nu mă-nspăimântă decât cum ia
                    proporţii
O avalanşă de la nevinovatul
                    fulg
Privirea ce ascunde mijind sub pleoapa
                    morţii
Ori legea când obligă şi gândul să-l
                    divulg

Nimic nu mă-nspăimântă mai mult ca rolul
                    piesei
Cu zâmbet de faţadă pe-un paranoic
                    rict
Ori graniţa ce-o trece timid pasul
                    miresei
Când gestul cel mai tandru continuă
                    delict

Nimic nu mă-nspăimântă de la o vreme-
                    ncoace
Ca somnul raţiunii când iarăşi monştri
                    coace


Rapidul 36 Oradea - Bucureşti-Nord
Zona Timişul de Sus - Predeal
7 iunie 1991