#41

de V. Umbreanu

Nici faptul că te-mprăştii ca pulberea în
                    spaţii
Şi te adună-n ochiuri de timp atâţia
                    zei
Ori pentru a-ţi ştii cursul provoci mereu
                    surpaţii
În normele din noduri în criză de
                    idei

Nici tensiunea boltei sub care cazi în
                    transă
Când zorii ard sub stele întoarcerea-n
                    trecut
Ori aparentul cadru cu sete de o
                    şansă
Şi nu se întrevede să i se ţină
                    scut

Nimic nu este-n stare să rupă firul
                    firii
Cu care trecem paşii hotarele
                    menirii


Câmpia Turzii
5 decembrie 1992