#38

de V. Umbreanu

Ai crede că şi viaţa întruna se
                    repetă
Ca spiră ce imită o alta din
                    trecut
Ori clipă ce se scrie dintr-o aceeaşi
                    cretă
Pe tabla veşnic ştearsă de-un braţ
                    necunoscut

Ai crede că şi soarta destinele le
                    joacă
Pe străzile ruletei foind de
                    crupieri
De la obrajii fragezi la bărbi de
                    promoroacă
Şi azi îl sorbi cu sete să-l guşti din nou pe
                    ieri

Ai crede dacă n-ar fi durerea ca o
                    rană
Însângerând trăirea naivă şi
                    profană


Câmpia Turzii
24 octombrie 1992