#09

de V. Umbreanu

E vina mea că lumea a explodat
                    odată
Şi de la locul crimei tot fuge de
                    atunci
Precum ca melodie e veşnic
                    fredonată
În timp ce face joacă din herculene
                    munci

E vina mea că spuma când s-a ales din
                    stele
S-a împletit dantelă în cei mai sfinţi
                    acizi
Din care timpul însuşi ridică-n noi
                    castele
Să lase moştenire atâtor
                    fratricizi

Doar când coboară anii pe noi ca o
                    lavină
Voi recunoaşte totul într-o iertată
                    vină


Câmpia Turzii
2 iunie 1992