#67

de V. Umbreanu

Acestea sunt dovezile fără stratul de
                    tâlc
Adunate în stive putrezind în
                    memorie
Pentru o umbră de zâmbet sincer şi
                    alb
Să uit până şi visul uitat către
                    glorie

Şi-acum le aprind fără să-mi muşc
                    cugetul
Să calc peste cenuşa lor
                    aburindă
Către înţelesul unic al
                    chemării
Uitând fiecare bănuită de falsuri
                    oglindă


Câmpia Turzii
17 decembrie 1964