#58

de V. Umbreanu

Ce rază luminează locul avut în
                    frescă
Atunci când ceaţa lumii ori praful se
                    depun
Şi îmi apare sfântă imaginea
                    livrescă
Iar zâmbetul ermetic acum sfios şi
                    bun

Ce cheie se învârte şi-nchide uşa
                    stării
Când nou fiorul fibrei tresaltă
                    irevers
Ca stelele speranţei pe cerul
                    închistării
Scriind ce nu se poate în cel mai amplu
                    vers

Şi totuşi încercarea ca simplu fir de
                    iarbă
Are atâta spaţiu putinţa s-o
                    absoarbă


Câmpia Turzii
10 martie 1990