#17

de V. Umbreanu

Nu ne-am născut să cerem de la duşmani o
                        pace
Cu preţul libertăţii purtând tot alte
                        măşti
Nici pentru o trăire sub scut de
                        carapace
Când înşelând surâsul ajungi să îl
                        urăşti

Nu ne-am născut să ardem ce-am scris cu-a noastră
                        mână
Pe calcarele clipei pe plajele-
                        aurii
Ori să uităm hotarul când şansa îl
                        amână
Şi cerul din albastru se face şi el
                        gri

Ci numai mai departe dând la o parte
                        spinii
Şi zarea ca şi fruntea spre vis să le
                        alinii


Câmpia Turzii
19 octombrie 1989