#51

de V. Umbreanu

De la imaginea cu podul de
peste calea ferată


Podul cu bare prinse pe gemene
                    coloane
Cum pe deasupra gropii în care ai
                    căzut
Suflul precipitării îndelungatei
                    goane
Cum numai ţelul poate s-o facă
                    prevăzut

Banca dintr-o odihnă ajunsă în
                    uitare
Deşi fiinţa arde cu-acelaşi foc
                    mocnit
Starea care culege din timp
                    mărgăritare
Care-n trăire leagă realul nit cu
                    nit

Scrisul ca foc lăuntric în gerul de
                    afară
Face din anotimpuri eternă
                    primăvară


Bucureşti - Gara de Nord
14 august 2017