#02

de V. Umbreanu

Abia intri pe bandă şi îţi găseşti o
                    bară
Cu limita vitezei între atâţi
                    confraţi
Că te preia reflexul de-a le vorbi
                    sprinţară
Celor lăsaţi departe părinţi ori unchi ori
                    fraţi

Cum soarele răsare de după munţi în
                    zare
Cum micile cătune-ţi răspund iar la
                    salut
Cum gândurile-şi află în proaspăta
                    frazare
Planul schiţat în somnul nu tot
                    satisfăcut

Asemenea distanţă are şi oarbe
                    pete
Când se-ntrerupe filmul pe magicul
                    perete


Câmpia Turzii
16 februarie 2015