#34

de V. Umbreanu

Şi că există-nseamnă că am avut
                    nevoie
Pe câmpul cu maci roşii în jungla unor
                    nervi
Sau traversând preludiul cu nava unei
                    troie
Când nu ai la-ndemână timpul să le
                    observi

Prezentă pretutindeni de la-nceput de
                    eră
Ca virus ori idee ca glandă sau
                    resort
Mereu modernizată sub fald de
                    manieră
Şi-apoi uitată-n podul deşerticului
                    fort

Acum strălucitoare pe rampa
                    subterană
Sub ochiul orb al soartei revendică o
                    rană


Câmpia Turzii
26-27 decembrie 1988