#26

de V. Umbreanu

Aşteaptă doar un ordin pe rampa de
                    lansare
Spre ţinta izolată să o lovească-n
                    plin
Când fără să se teamă ACEASTA nu mai
                    sare
Ferindu-se în lături de-un trăsnet din
                    senin

Luceşte dar nu-i soare e caldă dar nu-i
                    lavă
Să curgă dintr-un crater pe pante iar la
                    gust
Va crede-o în pofida realului
                    otravă
Cum macină şi roade chiar şi un corp
                    robust

Şi când o vezi modestă pe rampa
                    învechită
Nu crezi a fi în stare sentinţa c-o
                    achită


Câmpia Turzii
22-23 noiembrie 1988