#14

de V. Umbreanu

Pământul are aripi dar tu nu i le
                    crezi
Spre ţărmul din poveste în stare să îl
                    ducă
Şi-atunci zborul DIN DATINI statornic îl
                    virezi
Încât pe firmamente e numai o
                    nălucă

Şi-n unghiurile drepte trasând un
                    labirint
În crize de atingeri de dor de
                    energie
De paşi ce-şi tem puterea să iasă printr-un
                    sprint
Închizi mereu speranţei ieşirea care-o
                    ştie

Miracolul salvării stă însă în
                    constanţa
Cu care VISUL ÎNSUŞI nu-şi ia nicicând
                    vacanţa


Turda-Poiana
27 august 1988