#10

de V. Umbreanu

Să cred că în structură ceva adâncu-l
                    roade
Şi în membrane simţu-l descoperă drept
                    chin
Ori printre gânduri bune se află şi
                    neroade
Cu măşti de la mim sobru până la
                    arlechin

Să cred că în cuvinte s-a infiltrat
                    otravă
Mai dulce decât seva ce mi-a fost cândva
                    drog
Ori dincolo de-oglindă e faţa cea mai
                    gravă
Asupra cărei dreptul nu pot să-l mai
                    arog

Mă clatină pendulul între puncte
                    extreme
Şi totuşi gândul numai de-a mă opri se
                    teme


Câmpia Turzii
25 august 1988