#39

de V. Umbreanu

Acum desfac trecutul orbirii în
                    segmente
Să îi găsesc nervura ce m-a făcut să-l
                    neg
Cu nopţi fără parfumul miraculoasei
                    mente
Şi zile în plin soare fără să îl
                    aleg

Să iau măsura clipei primei treceri pe
                    punte
Dacă în zimţi vreo roată nu i-a făcut
                    racord
Ori pe oglinda firii unde chipuri
                    adun
Te-a aburit de teamă suflarea unui
                    cord

Oricum ce se petrece în optica
                    vederii
Ar trebui credinţa ÎN VIS să n-o mai
                    sperii


Câmpia Turzii
27 decembrie 1987