#13

de V. Umbreanu

De vină e culoarea ce proaspătă şi
                    vie
Împrăştie credinţa în VISUL
                    avangard
Pe când privighetoarea închisă-n
                    colivie
Îl plânge printre gratii cu ochii care-i
                    ard

De vină e schimbarea mereu
                    prefigurată
În planul prins în coduri de unde şi
                    acizi
Prin care să transpună în clipă orice
                    rată
Indiferent prin voie că vrei să o
                    deschizi

Şi-atunci mai este vină în ordinea
                    mişcării
Când a urca înseamnă DOAR angrenarea
                    scării?


Dej
3 octombrie 1987