#04

de V. Umbreanu

Surpriza carantinei a fost atât de
                    mare
Că am uitat ştiinţa astralelor
                    comenzi
Şi nava prăbuşită-ntr-un zbor de
                    destrămare
Ţipa ca o sirenă în fonicele
                    benzi

Şi aerul sălbatic deja trecând prin
                    duze
Cu apa spartă-n picuri de ordin a
                    microni
Erau acele probe în stare să
                    acuze
Că timpul ne măsoară de-acum traiul în
                    croni

Şi-abia când şansa era în fulgerul
                    tangentei
Acţionai maneta DIN ALFABETUL
                    RENTEI


Câmpia Turzii
Turda-Poiana
22 septembrie 1987