#28

de V. Umbreanu

Ridic în slava înnorată zmeu
                    grosolan
Hohotind după fiecare fustă de
                    vânt
Ochii pământului ies din
                    orbite
De gelozie bătrână de la
                    fereastră
Nu face semne năframa
                    albă
Şi dulăii tremurului pândesc după
                    gard
Orice zâmbet târâş se
                    adună
Prin brazde zdrelindu-şi
                    răsuflul
Încrederi nici o putere nu
                    le-nnoieşte
Decât din adânc neştiut
                    bine
Instinctele domestice


Hopârta
7 iunie 1964