#65

de V. Umbreanu

Mă schimb numai în felul în care prinzând
                    cheag
Să am putinţa clară DE SINE-a
                    dizolvării
Când ancoră cu lanţuri din anii tot
                    şirag
Mă ţine ca ovidiu pe ţărmul trist al
                    mării

Mă schimb numai în felul în care ca
                    fluid
Nu pot rămâne stâncă să iau în pieptu-mi
                    valuri
Şi ca simplu ulise în transa unui
                    lid
Să trec printre sirene vasul cu
                    idealuri

Mă schimb în felul tainic în care
                    rămânând
Acelaşi să pot trece DOAR VISUL peste
                    rând


Cluj-Napoca
15 septembrie 1987