#35

de V. Umbreanu

Ca între paranteze un spaţiu fără
                    urme
Sau gol cuprins de aştri în chip de
                    constelări
Sau stepei nesfârşite descoperindu-i
                    turme
La vântul ce pelinul îl toarnă-n
                    amânări

Ca să cuprinzi în braţe doar marmura
                    fantomei
Te-a-ndepărtat prudenţa sau gelozia
                    ei
Prefigurând pendulul în depărtarea
                    comei
După ce cunoscuse focul
                    creaţiei

Şi nu ca în poveste din nou în somn greu
                    cade
Frumoasa din pădurea TRĂIRII ÎN
                    CASCADE


Câmpia Turzii
18 august 1987