#01

de V. Umbreanu

Să nu aştepţi să vină ceea ce se
                    promite
De când e lumea lume şi încă n-a
                    venit
Oricât i se tot schimbă veşmântu-n
                    anumite
Modificări de formă ochiului
                    înlesnit

Căci generaţii multe l-au invocat în
                    rugă
Sau apele să-l lase la ţărmure
                    uşor
Ori car de foc cu faţa ascunsă în
                    calugă
Dar totdeauna-n aburi ferit de-atâta
                    dor

Să nu-l aştepţi căci este diseminat în
                    toate
Şi-i dă tărie celui ce-n timpu-i VREA
                    să-noate


Câmpia Turzii
21 iulie 1987