#38

de V. Umbreanu

Ce merit am când pulsul îmi trece în
                    cuvinte
Aşa precum privirea atinge
                    natural
Cu raze purtătoare de sensuri
                    jurăminte
Supuse împlinirii la numărul
                    plural

Ce merit să revină atunci structurii
                    doară
De scări şi benzi şi nişe legate-n
                    circuit
Chiar dacă deranjată începe să ne
                    doară
Şi numai mirul limbii îi scade din
                    vuit

Şi totuşi cât miracol în simpla
                    angrenare
Căci altfel nici o clipă evenimente
                    n-are


Câmpia Turzii
11 iulie 1987