#03

de V. Umbreanu

Departe-n devenire de orice
                    caravană
Să pot trece deşertul atâtor
                    încercări
Încep să simt că este PE HARTA SOARTEI
                    vană
O fiecare treaptă a împlinitei
                    scări

Căci dacă spinteci spaţiul nu-l simţi născut ci
                    rană
Şi-n loc să-l zbori în clipă îl umpli de
                    dureri
Iar nava dăruirii PE LEGEA TA
                    tirană
O-ndepărtezi de ţintă cu câte îi tot
                    ceri

Şi totuşi orizontul E ROŞU când
                    răsare
Acelaşi astru gingaş deşi-l presari cu
                    sare


Câmpia Turzii
16 iunie 1987