#42

de V. Umbreanu

Sunt stană din granitul ce s-a răcit din
                    lavă
Şi scoică împietrită în zidul
                    cenuşiu
Şi rază-n întuneric călătorind
                    firavă
Spre ochiul ce priveşte spre soarta lui
                    saşiu

Sunt punte peste care nu se mai cere
                    cale
Şi nor cu umbră peste visatul câmp cu
                    flori
Şi odă îngheţată în stadiul de
                    vocale
Pe coardele întinse-ntre stâlpii
                    derizori

Şi totuşi în casetă înnobilând
                    sterilul
Pelicula îl scrie cu AC DE AUR
                    trilul


Câmpia Turzii
20 noiembrie 1990