#30

de V. Umbreanu

De ce sperii seninul cu norii din
                    scenariu
Când cerul din privire abia se
                    limpezi
Simţind gâtul clepsidrei încă proba cu
                    bariu
La trecerea din noapte LA CE ÎNCĂ
                    NU-I ZI

Şi chiar dacă e glumă efluviul şi-l
                    strecoară
Prin stânci oceane frunze metale
                    amintiri
Şi răbufnind în clipă ATUNCI a doua
                    oară
Modifică de-acuma substanţa blândei
                    firi

Astfel solul PLANETEI nu mai e ca pe
                    hartă
Şi ce surprize încă adună şi
                    deşartă


Câmpia Turzii
6 martie 1987