#23

de V. Umbreanu

O faţă se expune spre raza care-o
                    cată
O alta se fereşte din calea ei
                    mereu
Sau crapă în obrazu-i de paşii mei
                    călcată
Când drumul întâlnirii nu-l mai descopăr
                    eu

O faţă se întoarce ca umbra-şi s-o
                    ascundă
O alta dintre riduri ne susură
                    izvor
Sau prelungită-n spaţiu intermitentă
                    undă
Modifică o lume când alţii O MAI
                    VOR

Şi dacă n-ar fi cuta ce-i fulgeră
                    obrazul
N-aş fi crezut CĂ-I FAŢA-MI încredin-
                    ţându-ţi cazul


Câmpia Turzii
27 februarie 1987