#76

de V. Umbreanu

C. G. Jung - Fântâna Mercurială


Fântână ce ridică în slavă apa
                    vie
Şi frigul o trasformă în norii
                    călători
Ca să recadă-n lacrimi de caldă
                    reverie
Precum renasc apusuri în revărsat de
                    zori

Şi piatra o absoarbe prin pori şi prin
                    catene
Şi planta o combină în hrană pentru
                    toţi
Când dusă de pulsaţii în depărtate
                    vene
Regină le devine la cosmici
                    mateloţi

Doar Soarele şi Luna ca naşi
                    de-ncoronare
Păzesc încă fântâna de neagra
                    profanare


Câmpia Turzii
1 decembrie 1998