#28

de V. Umbreanu

Am întâlnit statuia în plin deşertul
                    gobi
Încremenită-n mersul de veacuri prin
                    nisip
Fără să o abată de ţintă nici
                    microbii
Nici vântul nici surpriza când în urechi i-o
                    ţip

Şi mă rotesc în cercuri pândindu-i
                    nemişcarea
Sub care parcă zace resortul unui
                    arc
Al unui timp ce n-are în curgere
                    frecarea
Deşi acum o scaldă un altfel
                    minutar c

Um nu pot duce vestea şi nici să mă
                    apropii
Îmi este cel mai paşnic adâncitor al
                    gropii


Turda-Poiana
14 august 1989