#23

de V. Umbreanu

Când zilele urmează în luptă
                    monotonă
Fără să se desprindă o rodie din
                    ram
Şi cerul te apasă cu valvă de o
                    tonă
Încât nu-ţi intră ritmul în scala din
                    program

Când zimţii lasă urme ca funii ori
                    cătuşe
La palme şi la glezne la vise şi
                    idei
Constaţi că suflul soartei te-mpinge tot spre
                    tuşe
Încât paşii ieri tineri îi simţi astăzi mai
                    grei

Simptomele aceleaşi nu-nseamnă şi
                    sentinţă
Când acul din busolă arată
                    elocinţă


Câmpia Turzii
22 februarie 1995â