#62

de V. Umbreanu

Întâi mergeam cu valul corabie
                    mereu
În căutarea urmei codificată-n
                    spumă
Că va fi împreună uşor oricare
                    greu
Când lupta fiecărui şi celălalt
                    şi-asumă

Acum fiind aproape DE VISUL
                    ÎMPLINIT
Când fiecare clipă e cât un an de
                    vastă
În loc să prindă paşii într-unul singur
                    nit
Îţi dă simptome grave de boală
                    anancastă

Şi astfel cota noastră la bursă se
                    subţie
Căci şansei nu-i dai forţă cât îţi revine
                    ţie


Câmpia Turzii
27 martie 1988