#39

de V. Umbreanu

Deşi altul ca spaţiu sistemul e tot
                    criptic
Cu astrele schimbându-şi locul atât
                    de-ncet
Încât timpul de tranzit legiferat
                    eliptic
Sub paşii devenirii dă probă de
                    ascet

Şi ochii căutându-ţi reperele se
                    miră
Şi buzele crispate aşteaptă să
                    întrebi
Pe unde labirintul va mai avea o
                    miră
Să schimbi macazul vieţii spre staruri dintre
                    plebi

Până atunci traseul pare la fel cu
                    altul
Iar soarele TOT ROŞU-mpărţindu-ne
                    înaltul


Turda-Poiana
13 februarie 1988