#23

de V. Umbreanu

Acid să fie şi-atunci puteam să-i ţin piept
                    rocă
În ţărm ce stă de pază la fiecare
                    val
Ce-i scrijelează faţa cu arta lui
                    barocă
Trăgând mereu de capăt acelaşi
                    interval

Ori fir cu fir deşertul mutat peste
                    ogoare
Ori gheţurile-n vale din munţi să
                    vină-ncet
Ori raze ucigaşe din cer să se
                    pogoare
Şi tot aş şti în luptă să-mi fabric
                    parapet

Aşa doar între clipe ce traversează
                    scocul
Abia după ce trece îmi gust târziu
                    sorocul


Câmpia Turzii
30 august 1992